30 octombrie 2012

Nepasare, ignoranta, indiferenta, scarba...

Sa clarific niste chestii. Asta a fost gandul meu de la bun inceput. De cand am blogul asta.
Pot spune acum, lasand latura sentimentala la o parte si bazandu-ma doar pe ratiune, ca sunt fara suflet, inuman, fara inima... Si nu o spun doar fiindca ma las condus de ura, invidie, frustrare, desi unii dintre
voi, care vor citi aceste randuri, isi vor pune cu siguranta intrebarea asta. Nu. Experientele personale m-au determinat sa fac o analiza concreta si corecta asupra raportului individ-grup-comunitate-societate. Tot ce am facut de-a lungul timpul mi-a atras atentia asupra unor lucruri grave, din cate am constatat, care mi-au deschis ochii si m-au adus in fata unui adevar de neclintit. Toti poarta masti. Toti sunt ipocriti. Niciunul nu e ceea ce pare. Raportandu-ma la ei, nu are rost sa ma incred in semenii mei. De fapt, dintre toate fiintele vii care populeaza pamantul, omul e cel mai prefacut, cel mai mincinos, mai scarbos, mai animal dintre toate animalele existente. Ca taur, am ajuns la concluzia ca nimeni nu misca un deget pentru nimeni. Nimeni nu e perfect, desi sunt multi critici, judecatori, oportunisti care isi dau cu parerea, intelectuali, vorbareti. Cand te uiti la oameni, adica la noi, ca grup, suntem toti niste lepre, niste gunoaie, niste mizerii libidinoase pe doua picioare, cautand starea aia de liniste individuala si lasand impresia ca avem acea bunatate angelica, toleranta, mila etc. Nu, nu, nu. Nu suntem buni samariteni, ci doar niste sarlatani, care dincolo de scopul colectiv, ne urmarim scopul personal. Incercam sa comunicam unii cu altii, desi simpla comunicare creeaza atatea discrepante si diferente, provocand neintelegeri, datorita simplului fapt ca suntem diferiti ca trasaturi si caracteristici. Eu ca taur, sunt mai mult pe principiul " Ce ai facut tu pentru mine, ca sa fac eu pentru tine?" sau " Ce au facut altii pentru voi, ca sa faceti voi pentru altii?" si viceversa. Sa dau un exemplu: daca as vedea pe cineva intins pe jos, care se simte rau, sau e la un pas de moarte, nu l-as ajuta, l-as lasa sa moara", deoarece imi pun intrebarea de mai sus, la care stau si ma gandesc si ii gasesc permanent semnificatii. Nu as ajuta un om bolnav, un copil, o femeie, decat daca as sti ca am o garantie sau un beneficiu. Gandindu-ne la evenimentele care au avut ca protagonist omenirea, as vrea ca fiecare sa se gandeasca mult de tot, al dracu de mult la faptul ca greselile se platesc, ori pe lumea asta ori pe cealalta, deoarece roata destinului se invarte tot timpul. Sa fim constienti ca avem defecte, ca nu suntem perfecti si nici nemuritori, asa ca hai sa o lasam mai moale cu unele chestii: sa ne prefacem ca suntem ceea ce nu suntem, sa mintim inoportun si spontan doar asa din obisnuinta si mai ales sa stim cand sa nu interactionam prea mult cu cei care ni se par noua total opusi sau care ne deranjeaza si pe care ii deranjam. Sa facem rau sau bine e ceva relativ, stiind ca noi, ca fiinte, suntem dirijati de ambele forte.
Cand vad atatea lucruri false, miraje si oameni care nu merita sa traiasca, nu au nici un scop in afara de a-i incurca si a-i chinui pe ceilalti, incolteste in mintea mea un tumult de idei si sentimente: indignare, ura, nehotarare, neincredere. Cum poti sa uiti anumite experiente neplacute, traite din cauza unora? Cum poti sa nu fii rau, din cauza rautatii altora? Cum putem sa mergem la biserica, stiind ce suntem si cine suntem? Cum putem spera la ceva mai bun, cand suntem niste lepre sau mai bine zis, o apa si un pamant. Ca personalitate, nu uit si nu iert si uneori prinde viata in mintea mea dorinta crunta de razbunare. Asa, ca o simpla satisfactie personala, sa stiu ca cine a facut cel mai mic gest de a ma insulta, merita sa plateasca. Niciunul nu suntem mai presus de ceilalti, asa ca ce drept avem de a ne privi in ochi unii pe altii?
Sub un zambet mizerabil, multi isi ascund adevarata fata. Un fel de masca. Privirile sunt de prisos. Meritam sa traim izolati, doar cu ocazia de a ne vedea odata la 50 de ani. Nu stim sa traim impreuna.
Ganditi-va la intrebarile pe care vi le-am adresat: " Ce au facut altii pentru voi, ca sa faceti voi pentru ei?" si " Ce ati facut voi pentru altii, ca sa faca altii pentru voi?".
Am sau nu dreptate???
Astept opinii cu argumente pro si contra.